Recomand ca garnitură. Bon Appétit!

De ce eu?

 Eu cred că toate au un rol

Pe cât de mic, pe'atât de mare.

Nimic nu e întâmplător

Chiar dacă așa pare.


Din perspectivă amplă

Devine mult mai clar:

Toate se întâmplă 

Când este necesar.


Ca oameni viața o trăim

Cercetând cum, căci nu prea știm;

Noi fericirea o vânăm

Deși din ea nu învățăm.


Orice necaz găsești

Să nu te poticnești!

El este lecție 

Pentru direcție.


Iar de nu ai învățat 

Și-n lacrimi te-ai înecat;

Ca un elev neglijent

Vei rămâne repetent.


Firul vieții înăsprit 

Are și el a sa karmă.

Marinarul iscusit 

Nu-i călit de apa calmă.


Fără rău nu ar fi bine;

Fără noapte n-ar fi zi;

Totul vine de la sine-

Un yin yang în tot ce știi.


Dacă îți e neclar sensul

Pentru care dai de greu,

Acesta îmi e răspunsul

De mă întrebi "de ce eu?"










Testament ancestral


Mă sfârșesc, ard mocnit.
Nu plânge, nu-i la infinit!
Doar, poate, să oftezi ușor 
Anticipând că-ți va fi dor.

În câțiva ani ne revedem;
Puțini sau mulți- habar n-avem.
Până atunci nu-ți bate capul!
Fii bun cu Tine și cu Altul!

Sau ar mai fi o teorie,
Poate-ți convine ca și mie;
Chiar dacă voi mă îngropați,
Rămânem interconectați:

Pentru pământ trupu-i mâncare,
Apoi în plante el răsare
Semințe-n vânt împrăștiate 
În care-s eu a mia parte.

Gustare pentru gândăcei 
Mâncați de păsări, brotăcei,
Trec prin tot regnul animal-
Și răpitor și vegetal.

Iar de aici se tot repetă 
Sub altă formă deloc certă.
Corpul ajunge peste tot-
O moleculă simbiot.

Eu nu am suflet, ci sunt unul.
Dar am un corp, spuse Bătrânul;
Iar eu ca suflet, energie,
Mă mut oriunde-i cumetrie!

Fie că-i om, furnică sau șopârlă
Fie că-i fir de iarbă intr-o gârlă.
Mă plimb oriunde-s necesar;
Trăiesc tot, apoi plec iar.

Sunt musafir ce vizitează
Multiple vieți care lucrează 
La a mă crește-n energie
Ca tot ce-i viu sau o să fie.

"Acum" este doar o etapă;
Trăiește-o că altfel îți scapă!
Pentru mine a fost o plăcere,
Dar acum spun "la revedere!"






















Flori uscate

Născut din maci și păpădii 
Crescut în casa de copii
Redus de celelalte flori
La roua rece-n obrăjori.

Am dat pumni ca un campion,
Primeam și eu în maraton!
De frig noaptea ne-am împăcat-
Împărțeam doi sau trei un pat.

Hrană furată fără voci,
De foame mâncam carioci;
Scuipam și vorbeam colorat,
Chiștoace-nviam la fumat.

Sedat cu erbicid visam
Privind la soare printr-un geam
Și îl simțeam atât de rece
Nu-nțelegeam ce se petrece.

În prezent nu mai sunt lipsuri-
Mâncare, sucuri, țigări, stixuri.
Acum am dreptul la muncă,
Dar nu muncesc după poruncă!

Acum sunt domn, votez deja!
Am haina și salteaua mea,
Căldură și televizor,
Doctori ce luptă să nu mor.

Statul m-ajută în sfârșit!
Părintele meu mult iubit!
Dar soarele a înghețat 
Și printre gratii m-a uitat.














Oglinda neagră

Azi a picat internetul
Într-un stil fără de nume.
Subit mi se luase dreptul
De'a fi conectat la lume.

Iar pe lângă, ticălosul,
N-a știut să se oprească!
A luat cu el și semnalul
Ca să nu se plictisească.

Încerc și tembelizorul:
La fel de incompetent.
Instant mă trece fiorul:
Am rămas fără curent.

Priveam panicat spre geam
Sperând să nu văd sfârșitul.
Vinerea după program-
Nesimțit ar fi fost timpul!

Buimăcit de noutate 
M-am trezit iar în trecut
Printre multe aparate
Cu-al lor suflet dispărut.

Ies din casă rătăcit 
Și văd oameni ca și mine
Cărora li s-a oprit
Combustibilul de bine.

Înjurau recalcitrați 
Ori plângeau cu jale mare
Bâjbâind îndurerați-
Oare cine wifi are?

Merg în parc să mă calmez
Sătul de acest hazard;
Caut loc să mă așez 
Ș-o țigară-ncep să ard.

Pe o bancă-nvecinată
Liniștit sta o bătrână;
Fără privire crispată,
Fără telefon în mână.

Însă citea dintr-o carte
Pentru al ei nepoțel 
Și mâncau din două tarte;
Și mai chicoteau nițel.

Și tot timpul cât citea 
Nu puteau să nu zâmbească.
Aveau tot ce trebuia
Și nimic să îi oprească.

Ro-Alert distruge visul;
Scot mobilul să-l opresc
Și citesc pe ecran scrisul:
"Poți să revii la firesc!"












Rătăcitul

   Era unu' atât de zăpăcit încât nu își găsea rostul și nici timpul pierdut în căutarea lui.
   Filmul vieții sale se derula tardiv de vreo două zeci și trei de ani, poate chiar două zeci și patru sau cinci. Nici el nu mai știa...
   Nesigur de numele său, acesta tresărea și întorcea privirea la auzul oricărui nume auzit pe stradă.
   Trăia un vertij refugiându-se în clipele sale de delir amestecate cu cele de confuzie mută.
   Trăia într-un hazard cu camere nenumărate fără de uși, încălzire-n pardoseală și ferestre în tavan. Plătea chirie-n zâmbete și neuroni topiți de țigarete caraghioase.
   Zâmbea bizar din tot sufletul privind în golul din el. Zâmbea de parcă nu ar mai fi existat ziua de mâine. Însă zâmbetul său era doar o plagă a rătăcirii sale în sine.
   Uneori privirea sa insistentă nu era învinsă nici de cele mai critice încruntări ale trecătorilor la care se holba tăcut. Alte ori avea o privire timidă, evitând contactul vizual până și cu pisica vagaboandă ce îl mai vizita. El o numise "Zât", ea îl numise "Miau" și împărțeau împreună tot ce aveau.
   Umbra lui cântărea mai mult decât el, iar el cântărea totul mai mult decât era cazul.
   Singura chestie productivă a lui era tusea. O tuse căpătată de la prea multe paie puse pe foc, prea multe flegme înghițite și prea multe tâmpenii scuipate.














Pofte

Am așa o poftă să duc gunoiul

Pentru că abia ai tăiat ceapa pentru mâncare

Și nu vrei să miroasă în casă...

Și îmi e poftă și să trec pe la magazin să iau pâine

Pentru că am uitat să luăm când am fost la cumpărături 

În graba de a ajunge acasă pentru a fi doar noi.

Și îmi e poftă să iau pe lângă pâine și o prăjitură;

Una dintre acelea care îți plac ție mult

Și care te-ar face să zâmbești și să îmi săruți obrazul.

Mi-e poftă să spăl în grabă vasele în timp ce tu ești la duș.

Mi-e poftă să fac un duș.

Mi-e poftă să ne ascundem în așternuturi 

Și să ne dăm motive

Să fim.














Scris urât

 Am un scris cam neglijent.

Mie-mi pare chiar decent!

"Scris de doctor" cum s-ar spune;

"Prea școlit" ar vrea să sune.


Litere amestecate

Frumoase-mi ies jumătate.

Celelalte, plictisite,

Par a fi de tir lovite.


Ba prea scunde, prea înalte,

Prea strânse sau lăbărțate;

Judecați-le de vreți,

Că voi ați fi prea perfecți!


Rar se-ntâmplă să-ntâlnesc

Connoisseurs de calitate

Ce tot textul mi-l citesc

Fără pic de greutate.


Uneori mă mai apucă 

Scrisul meu de nota zece;

Însă nu prea mă încurcă 

Întrucât repede-mi trece!













Ghinion

 De obicei am noroc, 

Dar de două săptămâni

Ghinionu-și face loc

Ca la casa de nebuni.


Ba că s-a stricat mașina

De-a intrat în medical;

Ba că-mi zgârie retina 

Furând bani val după val. 


Smartphone-ul face pe prostul:

E în grevă de trei zile;

Iar eu m-am întors la fostul, 

Ce-i la pensie în file. 


Prin urmare am pierdut 

Ceva poezii și schițe 

Of.. Cine ar fi crezut 

C-o să-mi facă așa fițe? 


Mi-au venit două livrări, 

Amândouă cu probleme.

Una e din alte țări;

Dau retururi și blesteme. 


Scriu asta ca-n viitor

Să pot s-o citesc cu haz. 

Acum dacă tot am spor, 

Fac reclamă la necaz.






tinder

 Te-am găsit pe un ecran

Și tot pe el ne-am și vrăjit. 

Timpul a fost cam viclean, 

O săptămână și ne-am întâlnit. 


Te-am găsit  în fața blocului

În boxeri și mult frig. 

Inima nu-mi stătea locului, 

Nici nu-ncercam s-o conving. 


Te-am găsit în dormitor 

Și ne-ai ținut sub cheie. 

Ne-am sărutat color , 

Iar tu mi-ai fost femeie.


Te-am găsit în inimă

Plantând sămânța dorului. 

Te-am sărutat cu patimă

Făcând în ciudă timpului. 


Te-am găsit pe un ecran;

Vom povesti că-n bibliotecă! 

Și uite că n-a fost în van

Să bat pân' la tine potecă. 







Aritmie cardiacă

 Mai știi când mi-ai oprit timpul?

Ori măcar ți-ai dat tu seama?

Ai făcut-o doar cu chipul

Și c-un sentiment de-a valma;

Și ți-a fost atât de simplu...


Chipul tău e un portal

Spre un cosmos de cristal. 

Machiajul tău e praf stelar;

Când mă priveși sunt selenar... 


Tu nici nu ai habar

Ce frumusețe-ntemnițezi

În ai tăi ochi albaștri- verzi! 

Chiar și când pleoapele-i ascund

În somn catifelat, plăpând;

Cu ei ceruri înseninezi! 

În lumea rea să nu îi piezi! 


Mă uit în ochii tăi,

Acesta-mi este viciul, 

Capriciul și deliciul

Ce-i dă inimii bătăi

În plus sau minus

Și-nfige nimbus

În a mea minte

Sucind dibace, 

Creând ceva ce

Tot trupul simte. 













Comă romantică


 Uneori te văd în umbre,

A trecutului mormânt.

În piept zac sunete sumbre, 

Trilul unui greier mut. 


"Cine ești?" te-aș re-ntreba, 

Dar mi-e teamă de răspuns. 

În pădure, p-undeva, 

Sufletul îmi stă ascuns. 


Prin frunzișul de suspinuri

Găsești tufe de regrete, 

Neînsuflețite chinuri

Și poze pe un perete.


O bucată de moloz, 

Ruină abandonată;

Cândva ea era mai roz, 

Acum de gri profanată.


Fotografii cam neclare

Ce miros a zâmbet putred;

Nu mai au pic de culoare,

Melodie fără sunet. 


Amintiri se nasc și mor

Lăsând în urmă tardiv

Suflet ghiorăind de dor,

Visul orbului nativ.


"Te iubesc!" încerc să-ți spun, 

Dar am glasul înecat 

De-al sentimentelor scrum

Ieșind doar un "te-am uitat..."


















Universul în cuvinte

Găsesc absolut divin 

Momentul când, în ceas de seară,

Savurez pahar de vin

Și'o carte în loc de țigară. 

 

Cu o veioză luminez 

Și las să cânte în surdină 

Sunetele dulci de jazz 

Ce timpanul îmi animă. 

 

Îmi plac cărțile,

În ele mă afund. 

Îmi plac literele

Și ce ele'ascund. 

 

Îmi place mirosul lor, 

Parfum ușor color. 

Inspir fiecare silabă

Periind foile-n grabă. 

 

Citind trăiesc mai multe vieți 

Distorsionând spațiul și timpul. 

Fizic pot fi între pereți

Dar mintea mea își schimbă trupul. 

 

Și zboară-n alte depărtări 

Cu oameni noi, alte povești. 

Savurez diferite stări

Departe de cele lumești. 

 

Cartea te poate purta 

În carusel de emoții. 

Dibace-n a contrasta

Orice sentiment obții. 

 

De vrei să testezi

Ale imaginației limite 

Te invit să te pierzi

Într-un labirint de cuvinte!




Hipermetrop


Căutăm cu ardoare 

Ce avem fix în față, 

Dar ne pierdem în culoare

Printre boturi de rață. 


Și ne place să o facem, 

Sau așa avem impresia. 

În falsitate ne complacem, 

Rudă cu depresia.


Pe muncă ne cheltuim 

Timp mai mult decât pe somn

Ajungând să ne-obosim

Până-n stadiul de neom. 


Nu e rău să ai un plan, 

Să faci să îți fie bine. 

Nu e rău să ai un ban

Ci să te-aibe el pe tine. 


Vrem viluțe cu piscină, 

Țoale de lux și mașină. 

Nu una, ci minim două 

Că așa ne place nouă.


Cine e acest "nouă"? 

Noi sau spitalul? 

Nu vi se pare vouă 

Că se cam sare calul?


Oare știm ce-i rău sau bine? 

Ce minciuni sunt reale? 

Judeci oare după tine

Sau tipare sociale? 


"90-60-90"

Împăturiți în lenjerie; 

Mințile pot fi seci;

Cui îi trebuie chimie? 


Nu vreau să fiu normal,

Tentativa unei copii fidele. 

Sunt personaj principal 

În filmul vieții mele. 


Deci clar nu vreau un kitch

Mai bine meci de box

Fără zâmbete și cicatrici

Trase strâmb la xerox. 










Odă timpului

Cum să descriu un ceas?

E inima timpului ce ticăie

Fiecare secundă-i un pas

Pe calea fără de-ntoarcere.

 

Al ceasului mecanism

Are roțile dințate 

Îmbinate-n misticism

Și cu șurubel fixate.  

 

Cele trei limbi ale sale, 

Una mai grăbită c'alta, 

Savurează toate clipele

Cioplind timpul cu dalta. 

 

Timpul este doar conceptul

Ce omul l-a născocit 

Să-l ajute-n programatul

A ce are de trăit. 

 

Secunde și minute, 

Minciuni trecătoare,

Dar dățile sunt multe

Când nu avem răbdare. 

 

Nu simțim ore, chiar zile

Cum se scurg pe nesimțite

Azi ești tânăr, tu, copile! 

Mâine ești om copt la minte! 

 

Armata mea de greieri, 

Cor de ticăituri. 

Pe oriunde cutreieri

Te însoțesc de-a pururi.

 

Mișcări astrale determină 

Și trecut și viitor. 

Timpul nu se termină, 

Noi ne oxidăm ușor!










Dropsuri pudră

N-am mai simțit un gust amar

De un amar de timp

Nu am cu ce să îl compar;

Ține un anotimp. 

 

Mărgăritar cristalin

În sticlă se-agită. 

Prefăcând miezul fin

În apă magică. 

 

Bombonelele-s gustoase

Nu-n aromă, ci în zâmbet. 

Prefac toate mai frumoase, 

Maxilarul într-un scrâșnet. 

 

Dacă vă lăsați distruși

De vertijuri nazale, 

Aveți grijă la spiriduși

Când încep să dea târcoale! 

 

Ai grijă de'al tău pocal

Chiar de ești printre amici, 

Printre ei se mai strecoară 

Uneori și demoni mici.  

 

E o ceață deasă ca-n viață, 

O noxă de-amărăciune, 

Ce te-agață și te-nhață 

Mințind a fi minune... 

 

De se-ntâmplă ciudățenii;

Nu crede tot ce vezi! 

De cazi pradă capcanei, 

Nu crede tot ce crezi!



 











Bâzâieli nocturne

 Țânțarul cu megafon

A cam dispărut din schemă.

Bâzâitul lui afon

A fost marea lui problemă.

 

Bâzâieli nepricepute

Ce țânțarii le tot fac

Însă palme nevăzute

Rapid i-au venit de hac.

 

Strămoșii lui la pastilă

Cădeau pe jos secerați.

Ăștia tineri, fi-mi-ar silă,

Zboară puțin parfumați!

 

Prin selecție naturală

A cam dispărut subit,

Însă acum prins-am boală

Pe un alt nenorocit.

 

Acum văr'su, japonezu',

Zboară-n stil deosebit.

Face glume, titirezu'

Și este greu de bunghit!

 

Tăcut ba vine, ba pleacă,

Dorind a mă înțepa.

Și de cum îl vezi oleacă,

Dispare în stil ninja!

 

Multe-s mutele minute

Petrecute-n încordare,

Însă priviri pricepute

Mereu sunt în căutare.

 

Vigilent aștept momentul

Ca un gardian pe post.

Îl văd zburând ca dementul

Și îl aplaud pe prost.

 

Ce satisfăcut de crimă

Mă spălam eu de păcat..

Acum cu dragă inimă

Eram gata de culcat.

 

Sting lumina-n așternut

Așteptând visul senin,

Dar îndat-am priceput

Că mai bâzâia un chin.













Balada unui nasture

 Pe un umeraș pierdut, Stingheră într-o mulțime, Eu te-am rătăcit de mult Dar gândul mi-a fost la tine. Însă timpul a trecut Mai viclean dec...