Mai știi când mi-ai oprit timpul?
Ori măcar ți-ai dat tu seama?
Ai făcut-o doar cu chipul
Și c-un sentiment de-a valma;
Și ți-a fost atât de simplu...
Chipul tău e un portal
Spre un cosmos de cristal.
Machiajul tău e praf stelar;
Când mă priveși sunt selenar...
Tu nici nu ai habar
Ce frumusețe-ntemnițezi
În ai tăi ochi albaștri- verzi!
Chiar și când pleoapele-i ascund
În somn catifelat, plăpând;
Cu ei ceruri înseninezi!
În lumea rea să nu îi piezi!
Mă uit în ochii tăi,
Acesta-mi este viciul,
Capriciul și deliciul
Ce-i dă inimii bătăi
În plus sau minus
Și-nfige nimbus
În a mea minte
Sucind dibace,
Creând ceva ce
Tot trupul simte.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu