Recomand ca garnitură. Bon Appétit!

Bâzâieli nocturne

 Țânțarul cu megafon

A cam dispărut din schemă.

Bâzâitul lui afon

A fost marea lui problemă.

 

Bâzâieli nepricepute

Ce țânțarii le tot fac

Însă palme nevăzute

Rapid i-au venit de hac.

 

Strămoșii lui la pastilă

Cădeau pe jos secerați.

Ăștia tineri, fi-mi-ar silă,

Zboară puțin parfumați!

 

Prin selecție naturală

A cam dispărut subit,

Însă acum prins-am boală

Pe un alt nenorocit.

 

Acum văr'su, japonezu',

Zboară-n stil deosebit.

Face glume, titirezu'

Și este greu de bunghit!

 

Tăcut ba vine, ba pleacă,

Dorind a mă înțepa.

Și de cum îl vezi oleacă,

Dispare în stil ninja!

 

Multe-s mutele minute

Petrecute-n încordare,

Însă priviri pricepute

Mereu sunt în căutare.

 

Vigilent aștept momentul

Ca un gardian pe post.

Îl văd zburând ca dementul

Și îl aplaud pe prost.

 

Ce satisfăcut de crimă

Mă spălam eu de păcat..

Acum cu dragă inimă

Eram gata de culcat.

 

Sting lumina-n așternut

Așteptând visul senin,

Dar îndat-am priceput

Că mai bâzâia un chin.













Pandemique lăv

 Știi cum e când te'ndrăgostești

De doi ochi de dup'o mască?

Nici n-apuci să-i grăiești;

Te lasă gură cască!

 

În graba de pe stradă,

Ea vede'o privire mirată.

Masca nu lasă să se vadă

Fața sa îmbujorată.

 

El incearcă un zâmbet

În fracțiune de secundă.

Însă îi scapă din cuget:

Masca avea să-l ascundă.

 

Își remarcă neghiobia,

Însă era prea târziu.

Întorcându-și el privirea,

Ea urca într-un taxiu'.

 

Ar fi vrut s'alerge după ea

Dorindu-și să revadă

Doi ochi căprui de catifea

De dup'o mască albă.









Coroana nedorită

Încoronat făr' a mea voie,

Imperiu-mi e propria casă.

Sentința-mi este anevoie:

Paișpe'apusuri într-o transă.

 

Timpul trece, nici nu-l simt;

Nici aroma sau mirosul

Zilelor ce stau fugind

Și nu le mai prind nici rostul.

 

Tu, coroană prihănită,

Ai cruțat capete multe,

Pe-altele le-ai lăsat mute

Cu privirea-ncremenită.

 

Prietenia-i la distanță,

Imediat după o clanță.

Dar n-am voie s-o deschid

Căci riscul e prea morbid.

 

Cocktail de medicamente,

Cești cu ceaiuri permanente,

Ore-ntregi de seriale,

Dor de clipele normale.

 

Strănut și îmi șterg nasul

În al toaletei papirus.

Amețit îmi este pasul. 

Tu, coroană, îmi ești virus!

 








Război mut

 Este o lume alb-negru

Ce-i pixelată-n șaiș'patru.

Două armate-n marș funebru,

Fiecare-și apără-mpăratu' .

 

Armatele se apără

Amenințând cu moartea.

Priviri intense scapără

În timp ce-și joacă cartea.

 

În prima linie-s soldații

Pregătiți de sacrificiu.

Ei au și aspirații:

Să aibă alt serviciu.

 

Alții veghează-n ture

Din margini de regat.

Rocade-s gata să-ndure

Salvând pe împărat.

 

Lâng-ale turelor pereți

Se află bravii călăreți.

Ei sar în stil mișelesc:

Doi pași, apoi cotesc.

 

O regină și un rege

În mijlocul furtunii,

Alături de vraci cu toiege

Ce luptă ca nebunii.

 

Ea e adversar de temut.

Ajunge-n orice depărtare.

Apără și ucide mut

Începând pe'a sa culoare.

 

El are pasu'-mbătrânit,

Se lasă cu greu încolțit.

Atacă chiar și el nițel;

"șah mat" e singurul său țel.

 








Rețetă prăjitură

 Ingrediente:

Două persoane, timp (după gust)

O linguriță de iubire picurată just,

Zâmbete.

 

Metodă de preparare:

Se ia un băiat și-o fată,

Se pun la conversare,

Plimbări nocturne, ciocolată.

Se lasă pe foc mic

Vorbe dulci și sentimente.

Se adaugă un plic

De zâmbete permanente.

Se amestecă continuu

Pân' la omogenizare,

Presărând obligatoriu

Cu iubire și visare.

Când inimile li se-ncheagă,

Se așează-n așternuturi.

Delicat se-adaugă

Mângâieri și săruturi.

 

Se servește-n orice oră,

Zilnic, de recomandat!

Fierbinte-n temperatură;

Cantitate: nelimitat














 












Matematica vieții

 Ani am douăzeci și cinci,

Patruj'doi port la opinci,

Unu- optzeci în sus răsar,

Șaptezeci am pe cântar.

 

Violența îmi displace,

Deci sunt paralel cu ea-

Suflet perpendicular pe pace,

Congruent cu liniștea.

 

Aparțin lui N stelat

Fiind rudă cu natura.

Pe cerul catifelat,

Iubesc soarele și luna.

 

La capitolul relații,

Permutări și combinații.

Aventuri nu am prea multe,

Două- trei necunoscute.

 

De vrei să te joci ca prostu'

Crezând că n-o să se prindă,

Crede-mă, nu-și are rostul!

Regula de trei, nu-i simplă!

 

Poți face și pe nebunu'

Chiar supradozând iubirea!

Și de-aduni unu plus unu,

Rezultatu'-i înmulțirea!

























 

Culoare

Am inventat o culoare nouă

Amestecând visele cu realitatea.

Miroase ca atunci când plouă

În timp ce-ți cauți jumătatea.

 

Scoate un sunet mut, strident,

Schizofrenie-n linii fine.

Trebuie să fiu foarte atent

Să nu mă tacă și pe mine.

 

Are aroma amară

Ce-ndulcește-orice privire.

Încuiată-n călimară

Așteaptă dezlănțuire.

 

Din peniță de stilou

Parfumează poezia.

Pictată într-un tablou

Ilustrează reveria.

 

E o culoare țipătoare

Ce-i văzută doar de suflet.

În fața ochiului ea dispare,

Mințind că totul e un pamflet.

 

E o culoare ce-ți vorbește,

Te privește și-ți zâmbește.

 

Însă are un defect

Cu nuanțe de perfect.

Te cufundă-n fericire

Și te-mbată cu iubire.

 

Te face să îți dorești

Să ții pleoapele deschise,

Și prin ea tu să privești

Dulci coșmaruri nedescrise.


















Ochelarii


Iar mi-am luat ochelari noi!

Cu cei vechi nu vedeam bine.

Miopistele-mi nevoi

Cereau lentile mai fine.

 

I-am pus pe nas și bam!

Na de-aicea' realitate!

În ce fel HD vedeam

Colorata vanitate...

 

Multe lucruri mi-ascundea

Problema de dioptrie.

În ceață se-nvăluia

Tristețe cruntă, sărăcie.

 

Acum văd mai bine totul

De la forme pân' la fapte;

Din păcate nu-antidotul

Relelor din zi și noapte.

 

Văd cum lumea nu zâmbește,

Nu salută, nu iubește.

Văd mâncare cum se-aruncă.

Copii mor de foame încă.

 

În trafic nici nu mai zic...

Multă ură pân' la moarte!

Nici nu vreau să mă complic...

Hai să trecem mai departe!

 

Și se sare la bătaie

Mai ușor ca-n ajutor.

Lux au ăia din pârnaie

Nu școlarii din popor.

 

Lumea este-n agonie.

Multe griji ne-au ajuns.

Văd mai clar cum din prostie

Mulți văd răul ca răspuns.

 

Simt cu ochii mult amar.

Nu vreau să mai văd nici bechi!

Am decis să port eu iar

Ochelarii mei cei vechi.






 


Mahmur

Cu greu îmi aduc aminte

Două vorbe, trei cuvinte

Cine să mai țină minte?

Las alcoolul să m-alinte.

 

Sunt eu cel care a aglomerat

Bere și cu vin

Până a căzut la pat?

M-am distrat din plin

Vreau să cred, dar am uitat.

 

Am visat că-n rai

E un cinematograf

Unde poți vedea ce ai

Făcut când erai praf.

 

Să stau în sală să descopăr

Tainele beției crunte

Pe care eu le mai acopăr

Cu vise și pahare multe.














Școli și spitale

La baza societății noastre stau oamenii,

Indiferent de religie sau rasă.

Fără fundație bună nu se poate pomeni

Construirea bună de casă.


Omul este supus uzurii sociale;

Trebuie să fie informat

Cu privire la posibilitățile sale 

De a nu rămâne marcat.


E nevoie de vindecare

Fizică, psihică și sufletească

Accesibilă pentru fiecare

Care cutează să crească.


Dar până să tratezi planta,

Ea trebuie bine udată;

Să nu alunece pe panta

Unde pierzania-i e soartă.


Are nevoie de rădăcini adânci 

Capabile să spargă stânci,

Să nu se rupă la un brânci,

Cu altele să formeze lunci.


Atunci...

 

Lasă nimicurile sclipitoare 

A societății poluare

Ce ne reduc la visare

Și-n suflet aduc oroare.

 

Fiecare...

 

Are menirea de a căuta

Căile sale de a evolua

De a nu abandona 

Și de a ajuta...

 

Aproapele să continue,

Nu lăsat să se chinuie, 

Nu presat s-abandoneze,

Societatea să-l blameze.


Profesorii și medicii sunt esențiali. 

În ei ar trebui să se investească!

Nu în egoiști încuiați penali

Ce vor ca lumea să greșească!

 

Proștii sunt mai ușor de condus; 

Dezbinați e chiar hilar.

E ceea ce sistemul vrea ca produs.

Copiii nici n-au habar...
















Confuz

-M-ai strigat?

-Ți s-a părut.

-M-ai uitat?

-Cum? Te-am știut?

 

-Eu te-am căutat în vise.

-M-ai găsit?

-Nu, doar sentimente stinse...

-M-ai iubit?

 

-Credeam că ești Motivul meu.

-Păi și ce s-a întâmplat?

-Ce se-ntâmplă mai mereu...

Scuze, iar te-am confundat!
















Ruga din privire

Ți-aș da tot

Fără să-mi ceri.

Ți-aș da sori

Și primăveri.

 

Ți-aș da sărutări cu sete,

Ale mele clipe bete.

Poți să-mi iei și amintiri.

Fură-mi fostele iubiri!

 

Ia-mă tot și mintea-mi toată!

Fură a mea judecată!

De la tine nu vreau multe,

Poate un sărut pe frunte.

 

Și dă-mi zâmbet pe-al meu chip!

Iubește-mă cum n-ai iubit!

Dă-mi o palmă și căldură!

Fi-mi antidot și cianură!

 

Oferă-mi ambrozicele clipe

Și spune-mi pe veci "iubite"!

 

Clipe de amor sublime!

Nu vreau multe, doar pe tine...




















Balada unui nasture

 Pe un umeraș pierdut, Stingheră într-o mulțime, Eu te-am rătăcit de mult Dar gândul mi-a fost la tine. Însă timpul a trecut Mai viclean dec...