Recomand ca garnitură. Bon Appétit!

Hipermetrop


Căutăm cu ardoare 

Ce avem fix în față, 

Dar ne pierdem în culoare

Printre boturi de rață. 


Și ne place să o facem, 

Sau așa avem impresia. 

În falsitate ne complacem, 

Rudă cu depresia.


Pe muncă ne cheltuim 

Timp mai mult decât pe somn

Ajungând să ne-obosim

Până-n stadiul de neom. 


Nu e rău să ai un plan, 

Să faci să îți fie bine. 

Nu e rău să ai un ban

Ci să te-aibe el pe tine. 


Vrem viluțe cu piscină, 

Țoale de lux și mașină. 

Nu una, ci minim două 

Că așa ne place nouă.


Cine e acest "nouă"? 

Noi sau spitalul? 

Nu vi se pare vouă 

Că se cam sare calul?


Oare știm ce-i rău sau bine? 

Ce minciuni sunt reale? 

Judeci oare după tine

Sau tipare sociale? 


"90-60-90"

Împăturiți în lenjerie; 

Mințile pot fi seci;

Cui îi trebuie chimie? 


Nu vreau să fiu normal,

Tentativa unei copii fidele. 

Sunt personaj principal 

În filmul vieții mele. 


Deci clar nu vreau un kitch

Mai bine meci de box

Fără zâmbete și cicatrici

Trase strâmb la xerox. 










Odă timpului

Cum să descriu un ceas?

E inima timpului ce ticăie

Fiecare secundă-i un pas

Pe calea fără de-ntoarcere.

 

Al ceasului mecanism

Are roțile dințate 

Îmbinate-n misticism

Și cu șurubel fixate.  

 

Cele trei limbi ale sale, 

Una mai grăbită c'alta, 

Savurează toate clipele

Cioplind timpul cu dalta. 

 

Timpul este doar conceptul

Ce omul l-a născocit 

Să-l ajute-n programatul

A ce are de trăit. 

 

Secunde și minute, 

Minciuni trecătoare,

Dar dățile sunt multe

Când nu avem răbdare. 

 

Nu simțim ore, chiar zile

Cum se scurg pe nesimțite

Azi ești tânăr, tu, copile! 

Mâine ești om copt la minte! 

 

Armata mea de greieri, 

Cor de ticăituri. 

Pe oriunde cutreieri

Te însoțesc de-a pururi.

 

Mișcări astrale determină 

Și trecut și viitor. 

Timpul nu se termină, 

Noi ne oxidăm ușor!










Dropsuri pudră

N-am mai simțit un gust amar

De un amar de timp

Nu am cu ce să îl compar;

Ține un anotimp. 

 

Mărgăritar cristalin

În sticlă se-agită. 

Prefăcând miezul fin

În apă magică. 

 

Bombonelele-s gustoase

Nu-n aromă, ci în zâmbet. 

Prefac toate mai frumoase, 

Maxilarul într-un scrâșnet. 

 

Dacă vă lăsați distruși

De vertijuri nazale, 

Aveți grijă la spiriduși

Când încep să dea târcoale! 

 

Ai grijă de'al tău pocal

Chiar de ești printre amici, 

Printre ei se mai strecoară 

Uneori și demoni mici.  

 

E o ceață deasă ca-n viață, 

O noxă de-amărăciune, 

Ce te-agață și te-nhață 

Mințind a fi minune... 

 

De se-ntâmplă ciudățenii;

Nu crede tot ce vezi! 

De cazi pradă capcanei, 

Nu crede tot ce crezi!



 











Bâzâieli nocturne

 Țânțarul cu megafon

A cam dispărut din schemă.

Bâzâitul lui afon

A fost marea lui problemă.

 

Bâzâieli nepricepute

Ce țânțarii le tot fac

Însă palme nevăzute

Rapid i-au venit de hac.

 

Strămoșii lui la pastilă

Cădeau pe jos secerați.

Ăștia tineri, fi-mi-ar silă,

Zboară puțin parfumați!

 

Prin selecție naturală

A cam dispărut subit,

Însă acum prins-am boală

Pe un alt nenorocit.

 

Acum văr'su, japonezu',

Zboară-n stil deosebit.

Face glume, titirezu'

Și este greu de bunghit!

 

Tăcut ba vine, ba pleacă,

Dorind a mă înțepa.

Și de cum îl vezi oleacă,

Dispare în stil ninja!

 

Multe-s mutele minute

Petrecute-n încordare,

Însă priviri pricepute

Mereu sunt în căutare.

 

Vigilent aștept momentul

Ca un gardian pe post.

Îl văd zburând ca dementul

Și îl aplaud pe prost.

 

Ce satisfăcut de crimă

Mă spălam eu de păcat..

Acum cu dragă inimă

Eram gata de culcat.

 

Sting lumina-n așternut

Așteptând visul senin,

Dar îndat-am priceput

Că mai bâzâia un chin.













Pandemique lăv

 Știi cum e când te'ndrăgostești

De doi ochi de dup'o mască?

Nici n-apuci să-i grăiești;

Te lasă gură cască!

 

În graba de pe stradă,

Ea vede'o privire mirată.

Masca nu lasă să se vadă

Fața sa îmbujorată.

 

El incearcă un zâmbet

În fracțiune de secundă.

Însă îi scapă din cuget:

Masca avea să-l ascundă.

 

Își remarcă neghiobia,

Însă era prea târziu.

Întorcându-și el privirea,

Ea urca într-un taxiu'.

 

Ar fi vrut s'alerge după ea

Dorindu-și să revadă

Doi ochi căprui de catifea

De dup'o mască albă.









Coroana nedorită

Încoronat făr' a mea voie,

Imperiu-mi e propria casă.

Sentința-mi este anevoie:

Paișpe'apusuri într-o transă.

 

Timpul trece, nici nu-l simt;

Nici aroma sau mirosul

Zilelor ce stau fugind

Și nu le mai prind nici rostul.

 

Tu, coroană prihănită,

Ai cruțat capete multe,

Pe-altele le-ai lăsat mute

Cu privirea-ncremenită.

 

Prietenia-i la distanță,

Imediat după o clanță.

Dar n-am voie s-o deschid

Căci riscul e prea morbid.

 

Cocktail de medicamente,

Cești cu ceaiuri permanente,

Ore-ntregi de seriale,

Dor de clipele normale.

 

Strănut și îmi șterg nasul

În al toaletei papirus.

Amețit îmi este pasul. 

Tu, coroană, îmi ești virus!

 








Război mut

 Este o lume alb-negru

Ce-i pixelată-n șaiș'patru.

Două armate-n marș funebru,

Fiecare-și apără-mpăratu' .

 

Armatele se apără

Amenințând cu moartea.

Priviri intense scapără

În timp ce-și joacă cartea.

 

În prima linie-s soldații

Pregătiți de sacrificiu.

Ei au și aspirații:

Să aibă alt serviciu.

 

Alții veghează-n ture

Din margini de regat.

Rocade-s gata să-ndure

Salvând pe împărat.

 

Lâng-ale turelor pereți

Se află bravii călăreți.

Ei sar în stil mișelesc:

Doi pași, apoi cotesc.

 

O regină și un rege

În mijlocul furtunii,

Alături de vraci cu toiege

Ce luptă ca nebunii.

 

Ea e adversar de temut.

Ajunge-n orice depărtare.

Apără și ucide mut

Începând pe'a sa culoare.

 

El are pasu'-mbătrânit,

Se lasă cu greu încolțit.

Atacă chiar și el nițel;

"șah mat" e singurul său țel.

 








Rețetă prăjitură

 Ingrediente:

Două persoane, timp (după gust)

O linguriță de iubire picurată just,

Zâmbete.

 

Metodă de preparare:

Se ia un băiat și-o fată,

Se pun la conversare,

Plimbări nocturne, ciocolată.

Se lasă pe foc mic

Vorbe dulci și sentimente.

Se adaugă un plic

De zâmbete permanente.

Se amestecă continuu

Pân' la omogenizare,

Presărând obligatoriu

Cu iubire și visare.

Când inimile li se-ncheagă,

Se așează-n așternuturi.

Delicat se-adaugă

Mângâieri și săruturi.

 

Se servește-n orice oră,

Zilnic, de recomandat!

Fierbinte-n temperatură;

Cantitate: nelimitat














 












Matematica vieții

 Ani am douăzeci și cinci,

Patruj'doi port la opinci,

Unu- optzeci în sus răsar,

Șaptezeci am pe cântar.

 

Violența îmi displace,

Deci sunt paralel cu ea-

Suflet perpendicular pe pace,

Congruent cu liniștea.

 

Aparțin lui N stelat

Fiind rudă cu natura.

Pe cerul catifelat,

Iubesc soarele și luna.

 

La capitolul relații,

Permutări și combinații.

Aventuri nu am prea multe,

Două- trei necunoscute.

 

De vrei să te joci ca prostu'

Crezând că n-o să se prindă,

Crede-mă, nu-și are rostul!

Regula de trei, nu-i simplă!

 

Poți face și pe nebunu'

Chiar supradozând iubirea!

Și de-aduni unu plus unu,

Rezultatu'-i înmulțirea!

























 

Culoare

Am inventat o culoare nouă

Amestecând visele cu realitatea.

Miroase ca atunci când plouă

În timp ce-ți cauți jumătatea.

 

Scoate un sunet mut, strident,

Schizofrenie-n linii fine.

Trebuie să fiu foarte atent

Să nu mă tacă și pe mine.

 

Are aroma amară

Ce-ndulcește-orice privire.

Încuiată-n călimară

Așteaptă dezlănțuire.

 

Din peniță de stilou

Parfumează poezia.

Pictată într-un tablou

Ilustrează reveria.

 

E o culoare țipătoare

Ce-i văzută doar de suflet.

În fața ochiului ea dispare,

Mințind că totul e un pamflet.

 

E o culoare ce-ți vorbește,

Te privește și-ți zâmbește.

 

Însă are un defect

Cu nuanțe de perfect.

Te cufundă-n fericire

Și te-mbată cu iubire.

 

Te face să îți dorești

Să ții pleoapele deschise,

Și prin ea tu să privești

Dulci coșmaruri nedescrise.


















Ochelarii


Iar mi-am luat ochelari noi!

Cu cei vechi nu vedeam bine.

Miopistele-mi nevoi

Cereau lentile mai fine.

 

I-am pus pe nas și bam!

Na de-aicea' realitate!

În ce fel HD vedeam

Colorata vanitate...

 

Multe lucruri mi-ascundea

Problema de dioptrie.

În ceață se-nvăluia

Tristețe cruntă, sărăcie.

 

Acum văd mai bine totul

De la forme pân' la fapte;

Din păcate nu-antidotul

Relelor din zi și noapte.

 

Văd cum lumea nu zâmbește,

Nu salută, nu iubește.

Văd mâncare cum se-aruncă.

Copii mor de foame încă.

 

În trafic nici nu mai zic...

Multă ură pân' la moarte!

Nici nu vreau să mă complic...

Hai să trecem mai departe!

 

Și se sare la bătaie

Mai ușor ca-n ajutor.

Lux au ăia din pârnaie

Nu școlarii din popor.

 

Lumea este-n agonie.

Multe griji ne-au ajuns.

Văd mai clar cum din prostie

Mulți văd răul ca răspuns.

 

Simt cu ochii mult amar.

Nu vreau să mai văd nici bechi!

Am decis să port eu iar

Ochelarii mei cei vechi.






 


Mahmur

Cu greu îmi aduc aminte

Două vorbe, trei cuvinte

Cine să mai țină minte?

Las alcoolul să m-alinte.

 

Sunt eu cel care a aglomerat

Bere și cu vin

Până a căzut la pat?

M-am distrat din plin

Vreau să cred, dar am uitat.

 

Am visat că-n rai

E un cinematograf

Unde poți vedea ce ai

Făcut când erai praf.

 

Să stau în sală să descopăr

Tainele beției crunte

Pe care eu le mai acopăr

Cu vise și pahare multe.














Balada unui nasture

 Pe un umeraș pierdut, Stingheră într-o mulțime, Eu te-am rătăcit de mult Dar gândul mi-a fost la tine. Însă timpul a trecut Mai viclean dec...